Iubire in suflet de primavara

Suflet de primavara

Imi place sa ma gandesc la primavara nu doar ca la un simplu anotimp, ceva care trebuie sa se intample, inca o etapa pe care nu o putem evita, ci ca la ceva magic, grandios, dumnezeiesc.

Pentru mine, personal, primavera este o stare, o stare la care pot ajunge in orice moment, chiar si in cele maif riguroase zile de iarna. Primavara mea nu se termina niciodata, uneori se mai ascunde, alteori nu o vad, in alte zile fuge departe, dar ea e mereu in mine, trebuie doar s-o gasesc. In fiecare zi vad alte si alte raze de soare, care mai de care mai calde si mai dulci, vad diverse flori, parca mai spectaculoase cu fiecare zi ce trece. Dumnezeu presara pentru f iecare alte flori, alte bucurii, alte biruinte, doar noi sa ramanem in starea de primavara. Chiar daca arsita torida ardef iravul fir de grau ce trebuie sa se coaca, chiar daca afara se raceste, chiar in vremea roadelorc and trebuie sa fim cat mai bogati, chiar daca ninge peste noi, si poate, mai ramanem si inzapeziti, chiar si atunci cand ploua torential si ne speriem de fulgere si tunete&tr atunci trebuie sa simtim caldura binecuvantata a diminetilor de primavara, dimineti pline de roua si de cant, de soare si de mireasma lorilor, de bucurii si de speranta.

In primavara sufletelor noastre sa invie mereu iubirea pentru Rege, iar roua sa nu fie altceva decat lacrimile bucuriei pentru crucea fara flori, fara urma a cantecului uitat de ciocarlie… pentru crucea suferintei, pentru jertfa salvarii… pentru Regele care a murit pentru ca noi sa avem parte de flori, de cantec de ciocarlie, de primavara, de inviere si de Cer!

E primavara! E primavara-n noi!

Andreea Sigheartau

Iubire (si) de primavara

"Puterea, indiferent cat de bine intentionata, tinde sa provoace suferinta. Dragostea, fiind vulnerabila, o absoarbe. Intr-un punct de convergenta, pe un deal numit Golgota, Dumnezeu a renuntat la una de dragul celeilalte." PhilipYancey, Isus pe care nu L-am cunoscut

Imi place sa cred ca Dumnezeul crestinilor e unul al primaverii. Printre atatia altii ai iernii. Iarna sau teroare existentiala, inghet. Dumnezeul acesta e Cel al renasterii. Daca altii te crucifica pe tine, atunci cand ai uitat sa-ti rostesti mecanic, dar reverentios, rugaciunea, Acesta S-a crucificat pe Sine, pentru a-ti oferi un motiv de rugaciune. Inainte de a-ti cere, ti-a dat.

Dragostea. Vulnerabilitatea absoluta. Esenta unui Dumnezeu atotputernic. Paradoxul vietii, divine si umane. Puterea care Se sacrifica, pana la renuntarea de Sine. Punctul de convergenta a finitului cu Infinitul. Timpul netimp si trairea netraire. Sublimul.

"Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit." Prorocia, ca marca a interventiei directe a Dumnezeirii in plan terestru, prin glas uman, va inceta. Limbile, ingeresti sau pamantesti, cuprinzatoare de adevaruri si posibilitati de adevar, si ele. Insasi ideea posibilitatii de adevar, prin cunoastere, se va incheia. Dar DRAGOSTEA isi pastreaza bratele deschise pentru eternitate. Exista.

De primavara, ma surprind bucurandu-ma la gandul acesta. Fiindca stiu ca pot exista si eu. Ma pierd in, da, nemarginirea Iubirii. Ascuns in ea, iubesc, la randul meu. Iubesc Iubirea. Aceea de la Golgota. Si, poate, sufar. Pentru ca sunt atatia care au respins-o, tocmai din cauza vulnerabilitatii ei, preferand surogatul. Dar… schimbari se fac primavara. Poate va fi primavara aceasta.

Iulia Contis