Craciunul intre durere si bucurie

Durere de Craciun

Pentru noi, da, e bucurie. Lumini, cadouri si miros de brad. Colinde cantate bine sau mai fals. Rememorari ale nasterii Pruncului. Betleem, pastori, magi, o mama si un tata care nu stiu incotro sa se-ndrepte, caci se-apropie momentul… nasterii. Poate imaginea ne stoarce o lacrima, pe care o inlaturam grabiti, de dragul machiajului. Dar ne bucuram, egoist. Toata agitatia e pentru noi. Pruncul din iesle e Mantuitorul de pe cruce. Noi, noi iertati, fericiti… si mai cum?

Nu, Nasterea si Moartea n-au fost pentru marele om… Dumnezeu Si-a aratat gloria, inchizandu-se intr-o forma umana. Craciunul l-a durut. “Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar.” Forta initiala a Rostirii S-a imbracat in moarte. Primul tipat al Copilului a marcat inceputul mortii Sale. Moarte pentru un timp, traire in umbra vesniciei. Nu pentru noi, in primul rand. Da, drumul Sau ne-a inclus, dar undeva periferic. Telul Sau, Gloria Tatalui. Intrarea si iesirea in si din natura umana ca o manifestare a Puterii. Plinatatea unui Dumnezeu care se coboara intr-un grajd.

Dar, pentru noi, da, e bucurie. Lumini, cadouri si miros de brad.

Iulia Contis

Adevarata bucurie

La Betleem a renascut fericirea! In locul cel mai de jos, in universul fara grai, in lumea singura si fara speranta, in valea plangerii noastre, acolo unde nu mai era aproape nimic din Dumnezeu, acolo a ales Regele sa vina.

Maria si Iosif nu au fost primiti in casele "murdare" ale oamenilor, sfintenia lui Dumnezeu nu s-a putut adaposti in odaia incalzita de ura si pacatul oamenilor. Dintr-un capat in celalalt al satului, toate usile s-au inchis rand pe rand si nu ma indoiesc de faptul ca cei doi au inceput sa fie ingrijorati, framantati de tot felul de ganduri. Erau singuri, era noapte, le era frig, dar erau fericiti: Isus era cu ei, Dumnezeu le-a trasat un drum nestiut de ei: mergeau spre biruinta, dar prin vale. Nu au renuntat sa creada in planul lui Dumnezeu nici chiar cand au vazut locul unde Maria avea sa-L nasca pe Isus.

In acea noapte sfanta, in ieslea rece a Betleemului, a renascut iubirea, Dumnezeu a coborat pe Pamant. In timp ce Betleemul dormea, la marginea lui se derula un spectacol de proportii cosmice: arhangheli, heruvimi si serafimi au umplut vazduhul si au cantat in cinstea Regelui. Cantarea lor a fost divina… imi doresc sa fi fost acolo, partasa la cea mai sfanta cantare, sa-nchid ochii si sa-L las pe Dumnezeu sa ma inalte… Asta-i bucuria noastra! Asta-i bucuria nu doar de Craciun, e bucuria vietii… Avem un Dumnezeu mare care ne iubeste! Ne-a iubit in iesle, cand noi nu l-am primit in casa, dar cel mai mult ne-a iubit pe cruce. El a venit in lumea noastra ca noi sa ajungem intr-o zi la El, in Cer.

Ne-a aratat tuturor cum se poate naste bucuria in sufletele oricui: pornesti la drum cand El iti spune, mergi pe acolo pe unde El te duce, chiar daca asta inseamna sa bati la usile inchise sau sa te impiedici in valea plangerii… la capat e bucurie, la sfarsit e fericire, pe drum te duce de mana, dar la capat este El! Te asteapta Regele!

Andreea Sigheartau